cu Osho despre posesiune

    Animalele sunt non-posesive, copacii sunt non-posesivi; singura fiinta posesiva este omul. Acesta, din cauza posesivitatii sale, omite tot ce este viu. Nu poti poseda un lucru decat daca este mort. In momentul in care posezi ceva, ucizi. Iubesti o femeie; daca incerci sa o posezi, o ucizi. O nevasta este un lucru, nu o persoana; un sot este un lucru, nu un om viu.

     Aceasta este durerea: iubesti o persoana si apoi, incercand sa o posezi, o otravesti fara sa-ti dai seama. Mai devreme sau mai tarziu constati ca ai ucis-o. Acum o posezi, dar cum ai mai putea iubi un lucru? Iubirea a aparut tocmai fiindca persoana aceea era vie. Acum fluxul vietii a incetat sa mai curga, viata nu mai trece prin ea; toate usile libertatii s-au inchis. Raul a inghetat, nu mai exista miscare. Este limpede ca persoana aceea nu va mai putea merge la altul. O posezi complet. Dar cum sa iubesti un mort? Aici este suferinta iubirii. Nu poti iubi un mort, cu toate acestea de cate ori iubesti, incerci sa posezi. Orice incercare de posesiune creeaza moarte. Numai lucrurile pot fi posedate.

Cu parintele Nichifor Todor despre "vrasmasul" lui Dumnezeu

Nu exista nici un motiv de indoiala: diavolul, vrajmasul lui Dumnezeu, este in lume

Bunul parinte Nichifor locuieste intr-o margine romantica a Sibiului, cu case vechi si strazi linistite, umbrite de arbori batrani. Ne-a deschis singur poarta, stapan deplin pe trupul si miscarile lui. Scund, dar deloc garbovit, cu un chip imblanzit de o barba calugareasca, cu ochi melancolici si blanzi, ne-a poftit in biroul sau, o odaie mare si rece, cu peretii acoperiti de icoane si carti. Intra rar, de la o vreme, aici, pentru ca nu mai are putere de scris si nici treburi de rezolvat pentru parohie. Dar frigul, care noua ne intra in oase, pare sa nu-l atinga in nici un fel. Zambeste des, plin de bunavointa, la fiecare intrebare, dar nu raspunde direct, ci cu un ocol de vorbe prin amintiri. Nascut intr-o familie cu patru copii, in satul Drambari din judetul Alba, a stiut de mic ca e harazit preotiei si ca va trebui sa lupte cu diavolul. La cinci ani a visat ca pamantul e o tabla de sah pe care patratelele negre erau prapastii spre iad. Copilul care era incerca sa paseasca doar pe patratelele albe, dar nu reusea totdeauna, fiind gata sa se prabuseasca in haul de dedesubt. De fiecare data, o mana nevazuta il prindea la timp si il aseza pe loc curat. Mi-am spus atunci ca acea mana salvatoare nu poate fi decat a lui Dumnezeu si ca eu trebuie sa Il slujesc.
Pe cand avea opt ani, a fost intrebat de tatal sau ce se va face cand va fi mare si a raspuns fara ezitare: preot. Baiatul si-a tinut cuvantul si a urmat Facultatea de Teologie de la Sibiu. A fost sef de promotie si secretar al parintelui profesor Dumitru Staniloae, pe care il iubeste si azi, pentru cate l-a invatat. La el acasa l-a cunoscut si pe viitorul mare duhovnic Arsenie Boca, cu care s-a imprietenit si pe care il considera sfant. Parintele Arsenie trebuie canonizat. Si va fi, caci mult i-a dat de furca diavolului, intorcand mii de crestini pe calea mantuirii, spune, cu ochii adanciti in fotografia Sfantului Ardealului.
Pana la 24 de ani, cand s-a insurat, Parintele Nichifor a trait fecioria asa cum scrie in carte. Nu s-a calugarit, pentru ca s-a crezut mai de folos intre oameni, macar ca avea un exemplu de monah ilustru in familie, pe unchiul sau, Policarp Morusca, primul episcop al romanilor ortodocsi din America (1935 - 1939). Am vrut sa-i ajut si pe altii sa-l cunoasca pe Dumnezeu. Iar a te calugari inseamna, in primul rand, a te retrage din lume. Nu-si regreta decizia. Are patru copii, de care e foarte mandru, si multi ucenici. A fost protopop al Sibiului si a construit una dintre cele mai frumoase biserici din oras, cea careia i-a fost paroh pana la pensionare, cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Despre biserica aceasta, ridicata chiar in curtea casei sale, circula o legenda, pe care Parintele Nichifor nu se grabeste s-o dezminta, ci numai o limpezeste daca e intrebat. Se spune ca biserica ar fi fost construita fara aprobare din partea autoritatilor comuniste, dar ca apoi parintele l-a invitat pe Nicolae Ceausescu s-o vada, spre a-i obtine ingaduinta. Iar seful statului ar fi venit. In realitate, faptele sunt nitel altele. Intr-adevar, biserica a fost construita fara aprobare explicita, dar cu ingaduinta tacita a oficialilor locali. Si e fapt ca Nicolae Ceausescu a trecut pe langa biserica, taman cand se punea tabla pe acoperis. Liderul regimului comunist se afla intr-o vizita oficiala la Sibiu, alaturi de mai multi demnitari straini, si ar fi intrebat ce se construieste acolo, iar un politruc local, neindraznind sa-l supere, i-a raspuns diplomatic: Ce vedeti. Ceausescu a plecat mai departe, multumit ca strainii s-au putut convinge in felul acesta, ca el nu ingradeste libertatea religioasa.

Diavolul nu-ti poate intra in suflet, daca nu-i lasi o portita cat de mica

In frigul odaii pe care sfintia sa nu il simte deloc, parintele Nichifor vorbeste cu o voce adanca, in care se simte puterea cantecului preotesc de altadata. La fiecare jumatate de ora, dialogul este punctat de bataile de clopot vechi ale pendulei.

- Parinte Nichifor, ati ajuns cu bine la o varsta a senectutii pe care Dumnezeu nu o daruieste oricui. Cu ce v-ati ales mai de pret dintr-o viata de slujire in Biserica?

- Am invatat sa vorbesc cu Dumnezeu. Se intelege, vorbim in duh. Caci, nu-i asa, dumneata ai suflet, dar ti-l vezi? Nu. Pai tot asa e si cu Dumnezeu, exista si nu-l zaresti cu ochii, ci numai cu inima, iti vorbeste si nu-l auzi cu urechile, ci numai cu constiinta. Daca te pocaiesti si te nevoiesti, El iti raspunde la rugaciuni si la intrebari. Atata doar, sa fii atent sa-L auzi si sa-L intelegi.

- Poate veti fi observat si sfintia voastra ca sunt multi oameni care cred in Dumnezeu, in ingeri si sfinti, dar nu si in existenta diavolului. Putem crede in Dumnezeu, dar ne indoim ca exista duhuri necurate, care se salasluiesc in oameni si nu mai ies de acolo decat cu rugaciuni speciale si post aspru. De ce ii este atat de greu omului contemporan sa creada ca dracul umbla printre noi?

- Din cauza slabei credinte, frate. Daca ai credinta tare, daca stii ce scrie in Biblie si ce spun Sfintii Parinti, n-ai nici un motiv de indoiala: diavolul, vrajmasul lui Dumnezeu, este in lume. Cu voia lui Dumnezeu. Vezi dumneata, asta e unul dintre cele mai mari viclesuguri ale diavolului, sa te faca sa crezi ca nu exista. Pai daca n-ar fi, aproape ca ai avea mantuirea garantat. Ca diavolul ne duce pe noi in ispita, el este cel care ne indeamna la rau, sa nu respectam poruncile lui Dumnezeu si astfel sa nu capatam imparatia Lui - adica partasia cu Tatal nostru din ceruri -, ci sa ne pierdem sufletele, pentru vecie, in imparatia Necuratului.

- De ce credeti ca-l lasa Dumnezeu pe diavol sa ne ispiteasca si chiar sa faca minuni spre a ne insela?

- Pentru pacatele noastre. Caci diavolul nu-ti poate intra in suflet daca nu-i lasi o portita cat de mica, o slabiciune. Pe virtuosi, diavolul nu-i poate atinge. Daca nu esti lacom - de mancare, de bautura, de averi, de orice -, daca nu esti orgolios, daca nu esti din cale afara de ambitios, indemnurile diavolului n-au efect asupra ta. Pe cel care e lacom, dracul il indeamna sa bea mai mult, macar intr-o zi, sau sa manance mai mult si sa-si taie astfel pofta de rugaciune sau puterea de a tine post; sau sa castige tot mai multi bani, si astfel ajunge omul sa faca faradelegi pentru a aduna averi... Celui orgolios, dracul ii sopteste la ureche: Tu esti mai bun decat celalalt, tu meriti mai mult, tie ti se cuvine si asta, si astalalta, trebuie sa dovedesti cine esti... Si uite-asa omul se poarta rau cu semenii sai, ii vorbeste pe la spate, ii sapa la serviciu si cate si mai cate nu face... Multe rele pornesc de la orgoliu. Mandria e draceasca, doar stim ca asta e pacatul pentru care diavolul a cazut din Cer; ca si el era inger de lumina candva. Dumnezeu ii permite Vrajmasului sa ne ispiteasca, tocmai pentru a ne respecta libertatea. Ca daca am avea numai binele in fata, n-am avea ce alege, dar asa, avem de ales intre bine si rau. Omul e liber sa o ia in care parte vrea. Omul e fundamental liber, caci asa l-a facut Dumnezeu. Dar libertatea nu trebuie sa excluda responsabilitatea. Esti liber sa alegi, dar suporti consecintele. Dumnezeu ne-a invatat prin toti marii prooroci, prin Fiul Sau Insusi, prin Sfinti, ce e bine si ce e rau. Depinde numai de noi ce alegem.

- Parinte, cum ne ispiteste diavolul? Cum ne dam seama ca anumite gesturi pe care le facem sunt inspirate de diavol?

- Satana are metode diferite, de la om la om. Te cerceteaza, vede ce slabiciune ai si acolo te ataca. Si mai este important pentru el cu cine se lupta, ca intr-un fel il loveste pe un ateu, altfel pe un putin credincios, care abia de se inchina seara la culcare, si altfel pe un imbunatatit duhovniceste. Niciodata, insa, Necuratul nu incepe lupta cu pacatele mari, ci cu cele mai mici... Pe masura ce ne obisnuim sa facem un pacat mic, zicandu-ne ca o sa ne pocaim si o sa-l ispasim repede, ne imbie la un pacat mai greu si tot asa, pana ne umple sufletul de bube si pana ne prabusim in deznadejde - ca daca nu mai ai speranta ca te va ierta Dumnezeu, vei face tot mai multe pacate. Diavolul e foarte viclean, si orice concesie pe care i-o facem sapa albie pacatului in noi. Zice Sfantul Ioan Gura de Aur: La inceput diavolul arata indulgenta si incearca sa-si implineasca scopurile sale pacatoase cu blandete si se arata cu dragoste fata de crestini. Auzi, cu dragoste...!

Sa nu uitam ca diavolul L-a ispitit in desert, pana si pe Iisus Hristos, Domnul

- Parintele Cleopa Ilie spunea, pe urmele altor mari duhovnici, ca cel mai mare mestesug al diavolului, prin care il doboara pe om, este acela de a-i sadi gandul ca mai are vreme de mantuire si ca poate sa amane fapta buna, pocainta, rugaciunea...

- Asa cum Dumnezeu ne cheama la pocainta prin ganduri insuflate de ingerul pazitor si prin duhovnici, la fel ne lucreaza cu gandul amanarii ingerul intunericului. Diavolul incearca sa ne insele: Lasa, nu te spovedi acum, ca nu ai timp, nu ai postit, ce o sa zica duhovnicul cand va afla pacatele tale?. Sau ne spune: Esti tanar, inca ai vreme de pocainta, acum e timpul sa te distrezi, sa te infrupti din toate bunatatile vietii, ca la batranete iti va parea rau; iti vei spala sufletul mai incolo. Dar nici un om nu poate fi sigur ca mai are timp de pocainta, ca nu stim cand vom pleca dincolo. Si daca ai murit nemarturisit, nepocait, neimpartasit, te mananca imparatia raului. Pe urma, sa fim constienti ca ranile sufletesti se vindeca mai usor la inceput, cand sunt mici, cand inca nu ne-am inrait in pacat. De exemplu, daca fumezi cateva tigari pe zi de putin timp, ti-e mai lesne sa le lasi, dar daca fumezi doua pachete pe zi, de zece, douazeci de ani, sa vezi ce greu este sa nu mai fumezi. Trebuie sa fim cinstiti si sa recunoastem ca dracul ne ispiteste, dar si noi il ajutam cu inclinarea noastra spre pacat. Sa nu uitam ca diavolul nu are limite, ca L-a ispitit in desert, pana si pe Iisus Hristos, Domnul. Sa ne spunem in fiecare zi: ma pocaiesc azi, ca nu mai am timp!

- Numai prin ganduri ne ispiteste demonul?
- Diavolul ne inseala in multe feluri, prin ghicit, vise, superstitii, credinte false. Vrajmasul cunoaste anumite lucruri care se vor intampla si cauta sa te zdruncine sufleteste, aratandu-ti cate ceva din viitor, prin vise, ghicit... El amesteca adevarul cu minciuna, astfel incat sa-ti schimbe credinta, sau sa te faca sa iti pierzi nadejdea in Dumnezeu. Daca, de exemplu, iti ghiceste cineva in cafea si vezi ca se intampla ce ti-a ghicit, vei crede in astfel de practici si te vei pierde. Caci Dumnezeu nu ne-a ingaduit sa ne cunoastem viitorul, tocmai pentru a nu ne pierde sufleteste. Alt exemplu: daca mergi la alta credinta si diavolul face o minune, vezi cum un om merge pe apa sau vindeca bolnavi prin atingerea cu mana, vei crede ca aceea e dreapta credinta sau ca si aceea e o credinta buna si te vei arunca in pacatul ereziei.

Daca esti hotarat sa mergi pe calea dreapta, Dumnezeu ti-o arata

- In ce fel ne putem apara de diavol?

- Daca n-ai hotarare ferma in viata, incepand de la cel mai neinsemnat lucru, nu se alege nimic de tine. Daca esti hotarat sa mergi pe calea dreapta si nu o cunosti, o cauti, iar Dumnezeu ti-o arata; iar de o cunosti, ii stii poruncile, gasesti in Biserica leacurile si rugaciunile potrivite sa te mentina pe drumul bun, sa-ti pastrezi sanatatea sufletului. Deci, trebuie sa stii calea catre Dumnezeu si sa vrei cu adevarat sa mergi pe ea. Iar diavolul te va necaji din cand in cand, dar nu te va putea castiga pentru el. Dar sa nu credeti ca e usor, caci trebuie sa fii permanent in stare de veghe si sa deosebesti duhurile. Scrie in Pateric ca unui oarecare frate i s-a aratat diavolul intr-o noapte, in chip de inger luminat si i-a zis: Eu sunt Gavriil si sunt trimis sa-ti aduc o veste buna. Iar fratele i-a raspuns: Cred ca ai fost trimis la altii, caci eu sunt pacatos si nu sunt vrednic sa vad ingeri. Si imediat diavolul a disparut. Cu sufletul curat, deosebesti duhurile.

- Patericul e plin de pilde in care ni se arata cum ii ispiteste si inseala diavolul, inclusiv pe calugari. In aceste pilde se arata ca smerenia il alunga pe diavol. De ce?

- Smerenia il arde pe drac ca agheasma, ca rugaciunea si precum Cuvantul lui Dumnezeu. Smerenia il alunga ca semnul crucii - caci ce alta dovada mai mare de smerenie avem, decat rastignirea Domnului si Mantuitorului nostru? Smerenie dumnezeiasca. E cutremurator. Pai cum sa suporte diavolul omul smerit, cand el a cazut din Cer, din pricina mandriei? Si cand vede om smerit, stie ca nu-l poate ispiti. Cu smerenie suporti nedreptatea, hula, neajunsurile, orice. Omul smerit stie ca toate se intampla din voia lui Dumnezeu si nu se revolta, nici nu-l barfeste pe colegul de serviciu, nici nu ravneste la bunul altuia, nici nu-i face ochi dulci sotiei prietenului... Smerenia este izvor de virtuti.

- Cand si cum ne da ajutor Dumnezeu impotriva diavolului?

- Dumnezeu nu asteapta de la noi decat sa-i cerem ajutorul. Si daca dam dovada ca vrem sa parasim pacatul, ne si trimite ingeri in ajutor. El nu ne forteaza mana, nu ne ispiteste, pentru ca nu este viclean. El vrea ca noi sa hotaram in ce parte o apucam. Dumnezeu nu-l lasa pe drac sa lucreze peste puterea noastra de a rezista. Si nici nu-i permite sa ne afecteze libertatea. Deci, diavolul nu ne poate obliga sa pacatuim, ci doar ne indeamna la aceasta. Zice Sfantul Ioan Damaschin undeva: Demonii nu au nici stapanire, nici putere contra cuiva decat daca li se ingaduie de Dumnezeu, in scopul mantuirii.

- Am observat ca si sfintia voastra evitati, uneori, sa-i spuneti pe nume diavolului. In popor este o teama mai mare de numele lui. De unde vine?

- Oamenii l-au numit in fel si chip pe Satana - Vrajmasul, Necuratul, Vicleanul, Antihrist - temandu-se ca daca ii vor spune de-a dreptul pe numele lui de demon, il vor chema si vor patimi. Dar trebuie sa stim ca, oricum, Lucifer nu doarme, el ne pandeste fiecare miscare si ne ataca in slabiciunile noastre, fie ca ne gandim la el, fie ca nu, fie ca-i pronuntam numele sau nu, credem sau nu ca exista. Eu il numesc cum imi vine, caci stiu ca nu prin nume e primejdios, ci prin viclenie.

Nu-i ingaduit oricui sa se puna cu diavolul

- Parinte, ati vazut vreun om posedat de diavol?

- Cum sa nu? In toate zilele vietii mele: unul muncit de diavolul bauturii, altul de diavolul curviei, altul de diavolul mandriei, altul de diavolul ereziei... Ca nu v-am spus, dar si diavolii sunt specializati, dupa puterea rautatii lor, ca nu toti au aceleasi puteri. Unii sunt incepatori, altii domni, altii stapanii intunericului. Sunt nenumarate cohorte si legiuni de ingeri cazuti, care muncesc omenirea.

- Inteleg, dar voiam sa aflu daca ati participat la vreo exorcizare...

- Nu-i ingaduit oricui sa se puna cu diavolul. El il poate munci si pe preot, chiar in timpul rugaciunilor de alungare a duhurilor necurate, daca preotul nu e intarit duhovniceste. Tot in Pateric gasim astfel de intamplari. Se spune despre un ieromonah care parea cuvios pe dinafara, dar era plin de mandrie inlauntrul sau. Ajunsese sa se creada cel mai virtuos din manastire si nu cerea sfat nimanui. Intr-o zi, staretul i-a incredintat un indracit, ca sa-i citeasca exorcisme. Iar diavolul a inceput sa strige: Unde ma alungi, nemilostivule?. La care preotul i-a raspuns: Sa intri in mine!. Si diavolul a pus stapanire pe preot. Sa intri in mine! spusese candva si Sfantul Partenie unui demon, dar dracul acela a fugit, pentru ca Partenie era sfant. Cum spuneam, diavolul are nevoie de o mica portita...

- La polul opus temerii de Satan, exista o tendinta la noi de a-l lua mai usor pe Cel Rau, fie prin numele care i se da (ca Aghiuta, care s-ar traduce ironic sfantulet), fie prin diverse proverbe si zicatori (ca Fa-te frate cu dracul pana treci puntea!). Nu e primejdioasa aceasta abordare? De ce nu ne putem face frate, nici macar prin glume, cu diavolul?

- Diavolul nu suporta sa-ti bati joc de el, asa cum nu primeste nici infrangerea. Dar ca sa-l poti lua peste picior, ai nevoie de mare forta duhovniceasca si de mare curaj. Cei care o fac asa de usor sunt mai degraba inconstienti de puterea diavolului. Cat despre a ne face frate cu el pentru a depasi o dificultate, este o mare naivitate, sa nu zic prostie. Nu putem crede in ajutorul dat de Tatal Minciunii.

 Martie, 2008

Femeie de pământ - Florina Cojocaru

Cu sâni de tremurânde mări, pe pântec nisipos,
Femeie de pământ, îţi scriu în scoici, iubire,
Fecioară nenuntită, cu umeri de pădure,
Alină-mi insomnia cu glasu-ţi unduios!

Şi în odaie de cer, tu, pământeană fiinţă,
Te-nalţă-n munţi de stele şi-n dealuri de smarald,
Învăluie-te-n nouri, de este cu putinţă,
Şi pierde-te cu vântul, fă-i cerului un fald!

Cere-mi orice, femeie de pământ,
Când pleoapa-i grea de ploaie şi fruntea de zăpadă,
Cere-mi orice, femeie, şi oricând,
Dar lasă-mi ochiul plâns, târziu, ca să te vadă!

Eu te iubesc, femeie de pământ,
Când râzi în ploi de frunze şi-n valuri trecătoare,
Când, mânioasă, tremuri, de faci să se-nfioare
Pământurile tale, în tunet de cuvânt.

Iubeşte-mă în noapte ce-ngână zi de vară,
Iubeşte-mă în iarnă, când frigul mă-nconjoară,
Şi saltă-ţi sâni de piatră pe coapse-ţi de pădure,
Încet, ca într-un cântec, iubirea să te fure.

Lasă-mă să te văd, femeie de pământ,
Cu păru-ţi când de spice, când mare îngheţată,
Cuprinde-mă de tine, să uit şi cine sunt,
Iubeşte-mă o clipă, şi uită-mă pe dată!

Îţi cresc din gambe lujeri, când nuferi porţi în palme,
Şi-n tălpi, aprinzi pământul în dans năbădăios,
În pat săpat în gheaţă, de tine mă adoarme,
Cântându-mi de iubire, muri-voi bucuros!

Mahatma Gandhi

• Fericirea este armonia dintre ceea ce gandeşti, ceea ce spui şi ceea ce faci.
• Păstrează-ţi gândurile pozitive, pentru că aceste gânduri vor deveni cuvinte.

Păstrează-ţi vorbele pozitive, pentru că aceste vorbe se pot transforma în acţiuni.

Păstrează-ţi acţiunile pozitive, pentru că aceste acţiuni pot deveni obiceiuri.

Păstrează-ţi obiceiurile pozitive, pentru că acestea pot deveni modul tău de a trăi.

Păstrează-ţi modul de viaţă pozitiv, pentru că acest mod de viaţă poate deveni destinul tău.

• Trăieşte ca şi cum ai muri mâine. Învaţă ca şi cum ai trăi veşnic.
• Cei slabi nu pot niciodată să ierte, iertarea este atributul celor puternici.
• O viaţă fără religie este ca o viaţă fără nici un principiu, iar o viaţă fără nici un principiu este ca o corabie fără cârmă.
• Tu trebuie să reprezinţi schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.
• Adevărata moralitate nu constă în a urma cărarea bătătorită, ci în a descoperi adevărata cale pentru noi înşine şi a o urma fără teamă.
• Victoria obţinută prin violenţă este echivalentul unei înfrângeri, pentru că este temporară.
• Iubirea nu cere nimic, ea oferă, iubirea suferă, ei nu-i pare niciodată rău de nimic şi nu se răzbună.
• Iubirea este cea mai mare forţă a omenirii şi totuşi este cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui.
• Ochi pentru ochi şi lumea întreagă va fi oarbă.

Duhovnicului meu drag plecat dintre noi, Nichifor Pr. - Dna. Macrina

Sub stejarul mult iubit

Îţi dormi somnul tău de veci,

Legănat de ciripit

Şi cântat de păsări zeci.

Pâlpâie lumini aprinse

Pe mormântul tău cu flori,

Bate vântul, nu le stinge

Chiar lăsate până-n zori.

Din respect şi din iubire

Credincioşii le aprind,

E un fel de dăruire

Că-ntr-un  suflet te cuprind.

C-ai iubit la rândul tău

Pe tot omul necăjit

Ascultând necazul său

Şi bătrân şi obosit.

Ne încurajai părinte

Şi oftai cu întristare,

Te rugai aşa fierbinte

Plângând pentru fiecare.

De erai chemat în noapte

Alergai neobosit

Ca bolnavul cel pe moarte

Să se ducă împărtăşit.

Pentru cât te-ai străduit,

Odihneşte-te în Domnul,

De stejar acum umbrit

Liniştit să-ţi fie somnul.

Codul Etic al Amerindienilor

1. Trezeşte-te împreună cu Soarele şi fă-ţi rugăciunea. Roagă-te singur. Roagă-te des. Marele Spirit te va asculta, trebuie doar să-i vorbeşti.

2. Fii tolerant cu cei care s-au pierdut pe cale. Ignoranţa, Înşelătoria, Mânia, Invidia/Gelozia şi Lăcomia, acestea izvorăsc din înstrăinarea de Suflet. Roagă-te pentru aceşti oameni, ca şi ei să-şi găsească îndrumare.

3. Caută-te pe tine, prin tine. Nu lăsa ca alţii să-ţi impună pe ce cale să mergi. Este calea ta, şi tu mergi pe ea. Alţii pot să meargă eventual alături de tine, însă nimeni altcineva nu poate să trăiască viaţa ta.

4. Poartă-te cu oaspeţii care îţi intră în casă cu multă consideraţie. Serveşte-le mâncarea cea mai bună, dă-le patul cel mai bun şi onorează-i cu bunăvoinţă şi respect.

5. Nu fura ceea ce nu este al tău, nici de la altă persoană, nici de la o comunitate, nici din natură. Dacă nu ţi-a fost oferit sau dacă nu ai muncit pentru el, atunci nu-ţi aparţine.

6. Respectă toate lucrurile care se află pe acest pământ – toţi oamenii, fiinţele, toate plantele.

7. Onorează gândurile, dorinţele şi cuvintele oamenilor cu care intri în contact. Niciodată să nu întrerupi pe altul care vorbeşte, nici să nu râzi de el şi nici să nu îi copiezi comportamentul în batjocură. Permite fiecărui om dreptul la exprimare personală.

8. Nu vorbi niciodată de rău pe alţii. Energia răutăţii pe care o emiţi către Univers va veni înapoi către tine multiplicată.

9. Toţi oamenii fac greşeli. Şi toate greşelile pot fi iertate.

10. Gândurile rele produc îmbolnăvirea minţii, a trupului şi a spiritului. Practică Optimismul.

11. Natura nu este aici pentru noi, ci este Parte din noi. Toţi facem parte din Familia Planetară.

12. Copiii sunt seminţele viitorului nostru. Plantează iubirea în inimile lor şi udă această iubire cu înţelepciunea şi lecţiile vieţii. Copiii au nevoie de spaţiu ca să crească, asigură-le acest spaţiu.

13. Evită să răneşti inimile altora, fii conştient că rănind pe altul, otrava durerii se va întoarce înapoi la tine.

14. Fii cinstit întotdeauna. Corectitudinea este un test de Voinţă în acest Univers.

15. Păstrează-te echilibrat; sinele tău mental, sinele tău spiritual, sinele tău emoţional, sinele tău fizic, încearcă să le păstrezi puternice, pure şi sănătoase. Activitatea fizică dă forţă minţii. Bogăţia spirituală vindecă problemele emoţionale.

16. Ia decizii conştiente legate de cine intenţionezi să fii şi cum intenţionezi să reacţionezi. Asumă-ţi responsabilitatea pentru propriile acţiuni.

17. Respectă spaţiul personal al celorlalţi. Nu te atinge de proprietatea altora, în special de obiectele de cult religios. Aşa ceva este un lucru interzis.

18. Fii cinstit întâi cu tine însuţi. Nu poţi să îngrijeşti sau să ajuţi pe altul, dacă întâi nu te îngrijeşti şi ajuţi pe tine însuţi.

19. Respectă alte credinţe religioase. Nu-ţi forţa credinţa ta asupra altora.

20. Împarte din ceea ce ai. Participă la lucrul de Caritate.

Diferente de .... fericire - Stephen Covey

Acum 100 de ani
 Succesul unui om se afla in stransa corelatie cu principiile dupa care traia

• Integritatea : sa prezint realist un post unui candidat cu toate cele bune si rele, sa nu iau decizia de a-l recomanda daca stiu ca nu este spre binele lui, sa nu fac un compromis ducand un om valoros intr-un mediu decadent.
• Modestia : sa fiu umil cand vine vorba de a-mi vinde munca in fata sefului sau la un interviu pentru ca lauda de sine nu miroase a bine; sa nu fie nevoie sa precizez cati oameni am contactat, cate interviuri am avut, cate ….in luna si in stele pentru ca valoarea mea se vede din ceea ce fac
• Fidelitatea : cu cat raman mai mult in slujba unei misiuni cu atat sunt mai apreciat; cu cat raman mai mult intr-o companie cu atat va fi mai bine
• Masura : cu cat sunt mai chibzuit in consumul de haine (2 randuri de haine), alimente (alimente de baza), case, masini, cu atat sunt mai apreciat
• Curajul : spun lucrurilor pe nume, infrunt autoritatea, imi depasesc temerile de a risca sa imi scot masca de amabilitate si subordonat comfortabil
• Dreptatea : lupt pentru apararea drepturilor mele si ale celorlalti; pentru recunoasterea eforturilor si rezultatelor celorlalti
• Rabdarea : insist sa raman sa aprofundez un domeniu de activitate pana cand ajung la un grad de pricepere si cunoastere rezonabil
• Harnicia : depun eforturi pentru a ma pregati temeinic cand vine vorba de indeplinirea unei sarcini si caut sa trag invataminte permanent din cum s-ar fi putut face mai bine
• Simplitatea : nu imi este rusine cu ceea ce sunt si cred si simt; nu am nevoie de accesorii precum cuvinte pompoase, prescurtari destepte, tactici sofisticate ca sa reusesc.

 Concluzie : cu reteta de mai sus, in zilele noastre vei parea un ciudat(a) fara pic de simt practic, fara orientare spre rezultate, dezorientat(a), care nu stie ce vrea, o persoana stearsa. Dar asta functiona acum 100 de ani.
Ce am realizat intre timp?
Am inventat curentul electric, motoare cu transmisie electrica, calculatorul, telefonia mobila, internetul.
Ne-am deplasat mai repede dintr-o locatie in alta.
Am inventat armele nucleare.
Ne-am achizitionat animale de casa ca sa nu mai fim asa singuri.
Am inventat politica si diplomatia.
Ne-am asigurat dreptul la intimitate prin interfoane si telefoane mobile si spatii individualizate.
Ne-am asigurat dreptul la autoprotectie fata de noi insine prin internet, televiziune, casti cu muzica, reviste, reclame, oferte turistice.
Ne-am definit obiective in termeni SMART ca sa avem bani si sa traim mai bine.
Ne-am asigurat ca am scapat de valorile de mai sus, de autenticitate si ca am distrus principiile invechite prin indemnuri de genul : « nu are priza la public-nu vom avea rating-taie fazele cu emotii sau uman », « nu fi slab, sa iti arati ceea ce simti, joci un rol de manager aici! »
In zilele noastre :
Succesul unui om se afla in stransa corelatie cu

• brandul personal : ce ceas porti, ce masina ai, ce leapstick folosesti, cate silicoane implantate pe corp ai
• imaginea publica : la cate intruniri mondene, cat de mult te expui la televiziune, presa, cata lumea vorbeste despre tine
• atitudine : siguranta de sine, smiley, sa fii cu prestanta, sa iti controlezi grimasele, sa ai o orientare constructiva
• sa urmezi tactici si strategii : de slabit, de mancat sanatos, de cheltuit eficient, de condus oamenii, de relaxat, de reducere a stresului, de prelungire a vietii, de ascultat activ, de scris eficient, de facut bani pe termen scurt, de facut sex, de aratat fresh, de antiplictiseala, de iubit in 12 pasi, de trait cat in 9 vieti.

Concluzie : avem strategii si tactici pentru orice ! Dar suntem mai putin fericiti decat acum 100 de ani.
Cum se masoara fericirea ? luati un om de acum 100 de ani cu un om din prezent, punet-i pe amandoi in camere separate, goale sa stea acolo 9 ore fara sa aiba acces decat la a privi o livada de visini si atat. Intrenbati-i pe fiecare dintre ei apoi cat de satisfacuti se simt. Cu siguranta omul nostru din prezent se va fi plictisit de moarte. Si nu pentru ca e obisnuit cu radio, tv, internet si celalat nu, ci pentru ca OMULUI NOSTRU DIN PREZENT II E FRICA DE SINE !!! Libertatea lui e ingradita de cat mai multe necesitati de consum : cheapsuri, muzica, silicoane, fabrici de sintagme si retete. Nu mai poate trai in stare naturala si autentica.
Care este pericolul ?
Cand epoca consumatorismului se va fi terminat, cand nu vom mai putea consuma ziare, filme, shoping, retete de fericire, o sa ni se faca atata frica de noi insine, incat o sa cadem in propriul nostru hau interior.
Indemn :
Stati cat mai mult timp cu voi insiva ! fara surogate de fericire.
Intrebati-va de ce faceti ceea ce faceti? de ce spuneti ceea ce spuneti? ce aveti mai bun in voi? de ce va plictisiti?de ce nu aveti rabdare? de ce vrem atat de multe in scurt timp? de ce alergam spre culmi nedorite de noi?

ROST - Dan Puric

Cand te desparti din vina ta, încerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa întelegi ce s-a întamplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.
La fel se întampla si atunci cand te desparti de tara ta. Dezamagit, înselat, manios, îndurerat. Nu ti-e usor s-o lasi. Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a întamplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc.
Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.
Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si credinta.
Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.
Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile “prietene”.
La noi chestia asta se numeste “agricultura de subzistenta” si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca d-aia avem UE. Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!
Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.
Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un “Tatal nostru” spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.
Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .
Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza pana gasesc un italian batran cu care se marita. Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.
Suna-ti bunicii, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.

O, OM!... - Traian Dorz

O, om!… ce mari raspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
De tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la altii-o dai,
caci ea mereu spre iad sau rai
pe multi o sa-i îndrume!

Ce grija trebuie sa pui
în viata ta, în toata,
caci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus... si-n veci nu-l mai adui,
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort odata.

Ai spus o vorba – vorba ta,
mergând din gura-n gura,
va veseli sau va-ntrista,
va curati sau va-ntina,
rodind samânta pusa-n ea
de dragoste sau ura.

Scrii un cuvânt – cuvântul scris
e-un leac sau e-o otrava!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
ramâne-n urma-un drum deschis
înspre Infern sau Paradis,
spre-ocara sau spre slava.

Spui o cântare – viersul tau
ramâne dupa tine
îndemn spre bine sau spre rau,
spre curatie sau desfrau,
lasând în inimi rodul sau
de har sau de rusine!

Arati o cale – calea ta
în urma ta nu piere.
E calea buna sau e rea,
va prabusi sau va ’nalta,
vor merge suflete pe ea
spre rai sau spre durere.

Traiesti o viata – viata ta
e una, numai una;
oricum ar fi, tu nu uita,
cum ti-o traiesti, vei câstiga
ori fericirea-n veci prin ea,
ori chin pe totdeauna!…

O, om!... ce mari raspunderi ai,
tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui în grai,
ce lasi prin pilda care-o dai,
pe multi, pe multi, mereu spre rai
sau iad o sa-i îndrume.

O, nu uita!... fii credincios,
cu grija si cu teama!
Sa lasi în urma luminos
un grai, un gând, un drum frumos! –
Caci pentru toate, ne-ndoios,
odata vei da seama!...

Cele 12 Legi Universale

Doctorii Milanovich şi McCune, în Lumina vă va face liberi (1998), arată că sunt 12 Legi Universale şi 21 sub-legi, care descriu modul în care cauza şi efectul sunt legate. Legile Universale pot fi vizualizate, de asemenea, ca linii directoare pentru comportamente care vor spori creşterea noastră fizică, mentală, emoţională şi spirituală.

Legile Universale sunt toate interconectate şi se bazează pe înţelegerea faptului că totul în univers este energie, inclusiv noi, şi ca aceasta energie se mişcă într-un mod circular. La nivel microscopic, suntem o masă învolburată de electroni şi atomi de energie care se rotesc foarte rapid. De fapt, totul în lume este compus din energie, iar noi suntem intim conectaţi cu această mare de energie, acest mare vârtej de electroni.

Gândurile noastre, sentimentele, cuvintele, şi acţiunile sunt toate forme de energie. Ceea ce gândim, simţim, spunem şi facem în fiecare moment se întoarce la noi pentru a crea realităţile noastre. Energia se mişcă în cerc, astfel încât ceea ce pleacă în jur vine inapoi din jur. Combinaţia gândurilor, sentimentelor, cuvintelor şi acţiunilor din toată lumea de pe planeta creează conştiinţa noastră colectivă, aceasta creează lumea pe care o vedem în faţa noastră.

Vestea interesantă este aceea ca datorită faptului că gândurile, sentimentele, cuvintele şi acţiunile noastre crează lumea din jurul nostru, avem puterea de a crea o lume de pace, armonie si abundenţă. În scopul de a face acest lucru, este esenţial să învăţăm să ne controlăm gândurile şi emoţiile noastre. Înţelegerea Legilor universale ne ajută să facem acest lucru.

1. Legea Divinei Unimi: Legea de Divinei Unimi ne ajută să înţelegem că trăim într-o lume unde totul este conectat la orice altceva. Tot ceea ce facem, spunem, gândim şi credem îi afectează pe ceilalţi şi universul din jurul nostru.

2. Legea Vibraţiei: Legile Universale spun că totul în Univers se mişcă, vibrează, şi călătoreşte în tipare circulare. Aceleaşi principii ale vibraţiilor în lumea fizică se aplică gândurilor noastre, sentimentelor şi dorinţelor din lumea eterică. Fiecare sunet, lucru, şi chiar gând are frecvenţa proprie de vibraţie, unică în sine.

3. Legea Acţiunii: Legea Acţiunii trebuie să fie aplicată pentru a putea manifesta lucrurile de pe pământ. Prin urmare, trebuie să ne angajăm în acţiuni care sprijină gândurile noastre, visele, emoţiile şi cuvintele.

4. Legea Corespondenţei: Această Lege Universală prevede că principiile sau legile fizicii care explică lumea fizică - energie, lumină, vibraţii şi mişcare - au principiile lor corespunzătoare în eteric sau univers. "Precum sus şi jos."

5. Legea Cauzei şi Efectului: Această Lege Universală prevede că nu se întâmplă nimic din pură şansă sau în afara Legilor Universale. Fiecare acţiune are o reacţie sau consecinţă şi noi "culegem ceea ce am semănat."

6. Legea Compensării: Această Lege Universală este Legea Cauzei si Efectului aplicata la binecuvântările şi abundenţa care sunt furnizate pentru noi. Ca efecte vizibile ale faptelor noastre primim cadouri, bani, moşteniri, prietenii şi binecuvântări.

7. Legea Atractiei: Această Lege Universală demonstrează cum creăm lucrurile, evenimentele şi oamenii care vin în vieţile noastre. Gândurile noastre, sentimentele, cuvintele şi acţiunile produc energii care, la rândul lor, atrag energii. Energiile negative atrag energii negative şi energiile pozitive atrag energii pozitive.

8. Legea Transmutării Continue a Energiei: Această Lege Universală prevede că toate persoanele au în interiorul lor puterea de a schimba condiţiile din viaţa lor. Vibraţiile înalte consumă şi transformă pe cele mai mici, astfel, fiecare dintre noi poate schimba energiile din vieţile noastre înţelegand Legile Universale şi aplicând principiile în aşa fel încât să schimbe efectele.

9. Legea Relativităţii: Această Lege Universală arată că fiecare persoană va primi o serie de probleme (teste de iniţiere) în scopul consolidării Luminii din interior. Noi trebuie să considerăm fiecare dintre aceste teste ca o provocare şi să rămânem conectaţi la inimile noastre atunci când acţionăm pentru a rezolva problemele. Această lege ne învaţă, de asemenea, sa comparăm problemele noastre cu problemele altora, şi să punem totul în perspectiva potrivită. Indiferent cât de rea percepem a fi situaţia noastră, există întotdeauna cineva care este într-o poziţie si mai rea. Totul este relativ.

10. Legea polarităţii: Această Lege Universală spune că totul este intr-o continuitate şi are un opus. Putem suprima şi transforma gândurile nedorite concentrându-ne asupra polului opus. Aceasta este legea vibraţiilor mentale.

11. Legea Ritmului: Această Lege Universală prevede ca totul vibrează şi se mişcă în anumite ritmuri. Aceste ritmuri stabilesc sezoanele, ciclurile, etapele de dezvoltare şi tiparele. Fiecare ciclu reflectă regularitatea Universului lui Dumnezeu. Maeştrii ştiu cum să ridice deasupra părţile negative ale unui ciclu însa fără să devină prea entuziasmaţi de asta vreodată sau să permită lucrurilor negative să pătrundă în conştiinta lor.

12. Legea Genului: Această Lege Universală prevede că totul are principul masculin (yang) şi principiul feminin (yin), şi că acestea sunt baza pentru toată creaţia. Iniţiatul spiritual trebuie să echilibreze energiile masculine şi feminine în ea sau el însuşi pentru a deveni un maestru şi un adevărat co-creator cu Dumnezeu.

Legi Secundare: În plus faţă de cele 12 Legi Universale, doctorii Milanovich şi McCune (1998) au explicat că sunt 21 de Legi Secundare ale Universului, care sunt guvernate de Sinele Superior. Folosind munca lui Milanovich şi McCune, Dr. Bailey lucrează cu clienţii ei să înţeleagă şi să aplice aceste legi în vieţile lor, în primul rând realizând diferenţierea între vocea ego-ului şi cea a Sinelui Superior şi apoi prin practicarea tehnicilor concepute pentru a alinia pe cineva cu Sinele lui Superior.

Cele 21 de Legi Secundare sunt de fapt caracteristici în strânsă legătură cu legile universale. Aceste caracteristici sunt: Aspiraţia către o Putere mai Înaltă, Caritatea, Compasiunea, Curajul, Dedicaţia, Credinţa, Iertarea, Generozitatea, Graţia, Onestitatea, Speranţa, Bucuria, Bunătatea, Conduita, Neamestecul, Răbdarea, Lauda, Responsabilitatea, Iubirea de sine, Recunoştinţa şi Iubirea Necondiţionată.

Uciderea viselor – Paulo Coelho

Primul simptom al procesului de ucidere a viselor noastre este lipsa de timp. Cei mai ocupaţi oameni pe care i-am cunoscut în viaţa mea au întotdeauna timp suficient pentru a face totul. Cei care nu fac nimic sunt mereu obosiţi şi nu acordă nici o atenţie la puţinele treburi pe care ar trebui să le facă. Ei se plâng mereu că ziua este prea scurtă. Adevărul este că ei se tem să lupte în Lupta Dreaptă.

Al doilea simptom de ucidere a viselor noastre se află în certitudinile noastre. Pentru că nu vrem să vedem viaţa ca pe o mare aventură, vom începe să ne gândim la noi înşine ca fiind înţelepti, corecţi şi echitabili în a cere atât de puţin de la viaţă. Noi am privit dincolo de zidurile existenţei noastre de zi cu zi, şi am auzit sunetul de lănci rupte, am simţit mirosul de praf şi sudoare, şi am văzut marile înfrângeri şi focul în ochii războinicilor. Dar nu vom vedea niciodată încântarea, deliciul imens în inimile celor care sunt antrenaţi în luptă. Pentru ei, nici victoria, nici înfrângerea nu este importantă, ceea ce este important este că ei lupta în Lupta Dreaptă.

Şi, în cele din urmă, al treilea simptom de ucidere a viselor noastre este pacea. Viaţa devine o amiază de duminică, nu cerem nimic măreţ, şi încetăm să cerem mai mult decât suntem dispuşi să oferim. În această stare, ne gândim la noi înşine ca fiind maturi; am pus deoparte fanteziile din vremea tinereţii, şi vom căuta realizarea personală şi profesională. Suntem surprinşi atunci când oameni de aceeaşi vârstă cu noi spun că ei încă mai doresc un lucru sau altul de la viaţă. Dar, de fapt, adânc în inimile noastre, ştim că ceea ce s-a întâmplat este că am renunţat la lupta pentru visele noastre - am refuzat să luptăm în Lupta Dreaptă.

Când vom renunţa la visele noastre şi vom găsi pacea, trecem printr-o scurtă perioadă de linişte. Dar visele moarte încep să putrezească în noi şi să infecteze întreaga noastră fiinţă. Devenim cruzi pentru cei din jurul nostru, iar apoi vom începe să direcţionăm această cruzime către noi înşine. Atunci încep să apară bolile şi psihozele. Ceea ce am căutat să evităm în luptă - dezamăgirea şi înfrângerea – au venit peste noi din cauza laşităţii noastre.

Şi într-o zi, visele moarte, ne vor îngreuna respiraţia, şi ne vor determina să căutăm de fapt, moartea. Este moartea cea care ne eliberează de certitudinile noastre, de munca noastră şi de acea teribilă pace de duminică după-amiaza.

Indrazneste sa fii diferit. Esti unic si va trebui sa te accepti asa cum esti, in loc de a incerca sa repeti destinele altor oameni. Nebunia inseamna a incerca sa te comporti ca altcineva. Normalitatea este capacitatea de a-ti exprima sentimentele tale. Din momentul in care nu te mai temi sa-ti impartasesti inima, esti un om liber.

Aproape de izvor

Viata nu este decat o insiruire de invataturi pe care trebuie sa mi le insusesc pentru a putea evolua.
Trebuie sa imi folosesc intuitia si sa imi ascult subconstientul pentru a vedea calea pe care am menirea sa o urmez in viata.
Atitudinea adoptata si alegerile facute ma vor mentine sau nu pe acel drum.

Popas.... in drumul spre izvor

Mult timp am ratacit inutil cautand raspunsuri, cautand un om care sa-mi dea acele raspunsuri in lipsa carora te simti neimplinit, nervos, neinteles, inselat de catre realitatea care ne inconjoara, ne acapareaza si ne consuma neincetat. Cu mult timp in urma am inceput sa caut adevarul, acel adevar care sa ma faca sa simt ca are sens. Nu am gasit nici raspunsurile, nu am gasit nici omul care sa mi le ofere, numai ca, in tot acest timp cat am cautat adevarul, am ajuns sa dispretuiesc minciuna, minciuna de care ne lovim la tot pasul.
Asa cum a spus cel mai mare OM pe care l-am cunoscut, OMUL caruia ii sunt recunoscator pentru ceea ce am devenit: "A te adaposti sub haina minciunii e tot una cu a te adaposti in zaduful verii sub umbra unei pasari zburatoare".
E usor sa fii observator, a fost usor sa vad minciuna din jurul meu. Cel mai greu a fost sa vad minciuna in care imi traiesc eu viata. De atunci nu am mai cautat raspunsuri, am cautat doar sa fiu sincer cu mine, am cautat sa ma cunosc cu adevarat, am cautat sa ascult acea voce din interior - vocea care imi vorbeste fara sunet, am cautat sa-mi las gandurile sa se transforme in vorbe, iar vorbele in fapte. Nu ma mai mint. Inca mai caut adevarul - il caut in mine.
Nu este niciodata prea devreme pentru a incepe sa fii cine esti cu adevarat.