Despre dragoste - Octavian Paler

• Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire...
• Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi vindecat de altul...
• Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata... prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita...
• O iubire pe care esti nevoit s-o pazesti nu reprezinta nimic. Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi.
• Gelozia ia nastere odata cu dragostea, dar nu moare odata cu ea...
• Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte...
• Nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii...
• Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai.
• Nu rupe firul unei prietenii, caci, chiar daca il legi din nou, nodul ramane...
• Sa nu crezi ca poti stabili cursul iubirii, caci ea, daca te considera vrednic, iti va indrepta ea cursul!...
• Dragostea nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi, dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi puterea.
• Cine are capacitatea de a se indragosti poate avea mereu incredere in iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit!
• Dragostea e la fel ca o boala pe care daca nu o tratezi se agraveaza... si ca orice floare pe care, daca nu o uzi, se ofileste...
• Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu!
• Iubirea e tot ce dorim, iar, in final, e tot ce-am avut.
• Daca exista un sens al vietii... atunci EA este sensul, daca nu... EA ar trebui sa fie...
• Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid!
• In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste...
• Fericirea noastra rezida in ceea ce-l determina pe om sa-si dea seama ca este om si sa ramana asa.
• Numai o mare nenorocire ne poate arata cat de marunte sunt nemultumirile "insuportabile".
• Parfumul reprezinta sentimentele florilor. Adevarata prietenie este asemenea unui trandafir: nu-i realizezi frumusetea pana cand nu se ofileste...
• Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine!
• Iubirea e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa... si un suflet smuls din piept...
• Iubirea impartasita de oameni este forta cea mai mare care exista in lume si izvorul cel mai important pentru poezie...
• Despartirile au ceva din melancolia asfintitului, o blanda stralucire care ascunde in ea avertismentul intunericului...
• Prietenia este asemenea unei iubiri fara aripi...
• Daca nu ai iubi, cum ai putea pretui orbitoarea lumina a soarelui si mangaietoarea lumina a lunii?
• Masurarea vietii omului nu este in functie de timp, ci de buna ei folosire. Doar o viata traita pentru altii este o viata care merita traita.
• Dreptatea poate sa ne avertizeze asupra ceea ce este bine sa evitam;insa doar inima ne spune ceea ce este mai potrivit sa facem...
• Nu exista indatorire pe care s-o subestimam mai mult decat aceea de a fi fericiti...
• Iubirea de tara, iubirea de parinti, de prieteni si de tot ceea ce ne inconjoara este pretutindeni si ne copleseste in fiecare minut pe care-l traim.
• Am o banala intrebare pentru voi...: "Dragostea s-a nascut prin femeie sau Femeia s-a nascut din Dragoste...?"
• Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers!
• Fiecare are propria sa filozofie a iubirii..., unii si-au faurit-o din lemn, altii din piatra...
• Dragostea este intelepciunea nebunului si nebunia inteleptului…
• Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta...
• Nu putem merge departe in prietenie, daca nu suntem dispusi sa ne iertam unii altora micile defecte...
• Nu incerca sa gasesti iubirea absoluta, pentru ca nu exista. Totul este relativ pe lumea asta, pana si iubirea...
• O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara.
• Pierduta lucire din raza de luna, frumoasa mea umbra, ce umbra nebuna, frumoasa lumina, scapata din stele, cazuta-i din noapte in visele mele...
• Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda.
• Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai intalnit...
• Cand iubesti esti cel mai fericit om din lume; cel mai trist lucru este sa suferi din iubire...
• Fara IUBIRE nu exista viata! IUBITI-VA! Si alungati bezna aceasta ce ne sugruma in fiecare clipa!
• Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare pret dat in dar fiecarei fiinte umane. Daca l-ai pierdut, viata ta nu mai are nici un sens...
• Dorul e focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa ce ramane reprezinta amintirile...
• In iubire, chiar si tacerea e plina de lumina, avand un anume farmec.
• Iubirea sincera si profunda nu are nevoie de vorbe multe.
• Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face niciodata soarele: sa lumineze ... noaptea!
• Loviturile vietii nu sunt numai distructive, ci si constructive; ca loviturile ciocanului in dalta unui sculptor priceput...
• Iubirea nu constientizeaza, nu ascunde si nici macar nu ignora defectele, ci pur si simplu le arde.
• Oamenii ne dau uneori vise, dar viata le spulbera…
• Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti...
• Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme,punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor, nu vom mai fi niciodata aceiasi.
• Dragostea e speranta, si, fara speranta, lumea nu ar exista...
• Sa ai curaj sa risti pentru adevarul din inima ta, dar sa nu te minti cand il asculti.
• Viata este frumoasa si e pacat sa trecem prin ea fara sa iubim, macar o singura data, cu adevarat...
• Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.
• Iubirea este singura pasiune care se plateste cu o moneda fabricata de ea insasi... "jertfa".
• Sigur ca exista si dragoste la prima vedere, dar este intotdeauna bine sa mai aruncam si o a doua privire.
• Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd...
• Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze...
• Lacătele de piatră
  Se deschid cu râuri
  Lacătele de apă
  Se deschid cu stele
  Lacătele din noi
  Se deschid cu o lacrimă.

"Nu m-am născut ieri" - Octavian Paler

“Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită” dar „oricum ai tăia, orice lucru are două feţe” deci şi eu aşa că „Restul ... depinde de ceilalţi”. Un lucru în care m-am luptat să cred e că ”trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea. Dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii”. depinde ce conţine acel trecut pentru că unele fapte nu pot fi ignorate şi unele consecinţe nu pot fi surmontate. Eşti omul trecutului tău. Cândva, acel TU nu era definit, era în formare şi s-a schiţat ca răspuns la stimulii actuali în acel timp. De atunci îţi faci idee despre cum ai vrea să nu fie deşi habar n-ai care e alternativa. Important e să fie ALTFEL! Eşti optimist, nu eşti prost, ai expectanţe mari de la tine şi de la ei, le oferi sinceritate, respect, apoi refuzi să o mai faci, le întorci spatele, le arăţi că nimeni nu e de neînlocuit, încerci să te convingi şi pe tine de asta, urli, te întrebi când ai avut timp să greşeşti atât de mult că instanţele alea mai mari că voinţa şi creierul tău să-ţi aplice acest tratament. Şi atunci înveţi că „indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta”. Îţi propui să pedepseşti orice urmă de slăbiciune care apare în tine pentru că „doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit”. Şi alegi că ce vezi tu e corect încercând să stabileşti nişte certitudini. Slăbiciunea (sentimentul) pentru cineva îţi creste disponibilitatea către ascultarea cu atenţie a părerii lui şi asta ar dărâmă edificiul tău. Apoi mai creşti un pic şi, da, vezi că nu eşti centrul universului şi că lumea merge liniştită înainte fără participarea ta activă la ceva, la orice. Te vezi iar mic între elefanţi care fie că se apropie cu afecţiune sau cu agresiune de tine, te calcă în picioare pentru că nu-ţi bănuiesc fragilitatea. Te repliezi, îţi redefineşti parametrii şi cred că atunci înveţi că „cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă”. Te uiţi în urmă şi vezi că mai mult de jumătate din alegerile care ţi-au trasat drumul nu au fost ale tale şi din restul mare parte au fost făcute prin excludere mai degrabă decât prin afinităţi reale... Pentru că acea primă idee a rămas: aşa nu! dar cum? Te sperii de tine, te urăşti, te condamni şi te blamezi. te refugiezi într-o nouă idee : „nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii. Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi”. Dar (ca să vezi!!!) nu eşti omul care dea vina pe alţii.
Şi ei au avut motivaţiile lor, şi ei sunt oamenii trecutului lor. Nu poţi să te ierţi pentru că dintr-un punct puteai schimba ceva. Puteai să schimbi macazul şi să intri în altă luptă. Aici e mai delicat pentru că, vezi tu, e ca într-un sistem opresiv.. Ani de zile scopul tău e să-l subminezi, iar când el se surpă te trezeşti fără obiectul urii, fără duşman. Eşti liber... Dar prea târziu. E un decalaj pe care trebuie să-l recuperezi rapid şi te dărâma spaţiul asta nou din jur. În toată acea perioadă de izolare sperai în lucruri de genul „sunt oameni care te iubesc dar nu ştiu s-o arate”. Revelaţia de după război e tocmai confirmarea! Te bucuri dar nu mai poţi să te dedici lor cum ai fi făcut-o dacă nu te-ar fi târât prin supărări. Devii circumspect dar conştiinţa îţi spune că atunci ”când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat. Dar nu am dreptul să fiu şi RĂU”. Nu vrei să-i dezamăgeşti dar diferenţele sunt deja prea mari şi orice fapta a ta pare o răutate. Ei te-au pierdut undeva pe drum şi nu te mai cunosc pentru că au fost absenţi la schimbările petrecute în tine în toţi anii ăştia. ”Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile”. Ca un lait-motiv, consideri că vina îţi aparţine şi te macină cum să faci ca să păstrezi echilibrul între ce vrei tu şi ce vor ei. Fugi dintr-o extremă în alta: te izolezi sau te dedici cu frenezie anturajului. Cauţi mereu varianta aia care să contrasteze cu aşa nu-ul. Mai înveţi cu dezamăgire că aşa nu-urile sunt încă multe altele decât ăla iniţial de care fugeai. Şi apoi...”viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc”. Pentru că îţi iluminează toate lucrurile pe care le-ai învăţat şi tu nu ştiai că le ştii.

din popor ...

• Credinta face totul posibil; dragostea face totul usor.
• Plangi cu sufletul, fara a ti se umezi ochii. Razi pentru a putea reusi. Iubeste pentru a-ti putea umple inima cu adevarata dragoste. E tot ce-ti trebuie pentru a putea fi fericit.
• Nu iubesti o femeie pentru ca e frumoasa, dar e frumoasa pentru ca o iubesti.
• A te grabi inseamna a castiga cateva minute dupa ce s-au pierdut cateva ore.
• A fi destept inseamna sa crezi doar jumatate din ce auzi; a fi intelept inseamna sa sti care jumatate.
  

Albert Einstein

• Cea mai frumoasa si mai profunda traire omeneasca este misterul.
• Doar viata ce-o traim pentru altii este o viata ce merita sa fie traita.
• Valoarea unui om rezida in ceea ce da el si nu in ceea ce este el capabil sa primeasca.
• Lucrul cu adevarat valoros este intuitia.
• Realitatea este mereu o iluzie.
• Sunt doua feluri de a-ti trai viata: unul de a crede ca nu exista miracole, altul de a crede ca totul este un miracol.
• In viata nu trebuie sa-ti pierzi vremea cautand raspunsuri imposibile. E preferabil sa-ti formulezi intrebarile.
  

"Lupul" - Octavian Goga

Te-am auzit cum hăuleai departe,
Infiorînd pădurea-nzăpezită,
Bătrîne lup, cu gura istovită,
Etern pribeag al câmpurilor moarte,
Te-am auzit cum hăuleai departe.

Te-am auzit, şi-n ceasurile grele
Ce mă gonesc cu vifore turbate,
Am priceput chemarea ta de frate,
Şi-am priceput că-n noaptea fără stele
Tu eşti tovarăş visurilor mele…

Tu, numai tu, neîmiblînztã fiară,
Ce-ţi strigi pustiei patima flămândă,
Şi-n prigonirea cîinilor la pîndă,
Iţi plîngi prin codri ura solitară —
Tu înţelegi un suflet fără tară…

Todor Nichifor

• Într-o lume care delirează / Să fii mereu, din Adevăr, o rază!

• A te adăposti sub haina minciunii e tot una cu a te adăposti în zăduful verii sub umbra unei păsări zburătoare.

• Fiecare ne tânguim şi spunem că trebuie să alergi mult, ca să afli UN OM, în care să poţi avea toată încrederea. Dar, într-o măsură mai mică sau mai mare, aproape fiecare se ţine de minciună şi, în aceeaşi măsură, fiecare surpă o cărămidă din zidul sufletesc al Împărăţiei lui Dumnezeu, aici, pe pământ. Din pricina aceasta, s-a răcit şi dragostea între oameni şi se privesc ca fiarele, fiindcă iubirea e numai cu vorba, din gură, dar nu cu fapta şi cu adevărul.

• Să fiţi siguri, dragii mei, că, atâta cât veţi mărturisi adevărul fără întrerupere, viaţa voastră, în deplinătatea ei, nu va suferi, chiar dacă veţi avea să treceţi şi peste momente de regret şi durere. ADEVĂRUL VĂ VA FACE LIBERI.