Mult timp am ratacit inutil cautand raspunsuri, cautand un om care sa-mi dea acele raspunsuri in lipsa carora te simti neimplinit, nervos, neinteles, inselat de catre realitatea care ne inconjoara, ne acapareaza si ne consuma neincetat. Cu mult timp in urma am inceput sa caut adevarul, acel adevar care sa ma faca sa simt ca are sens. Nu am gasit nici raspunsurile, nu am gasit nici omul care sa mi le ofere, numai ca, in tot acest timp cat am cautat adevarul, am ajuns sa dispretuiesc minciuna, minciuna de care ne lovim la tot pasul.
Asa cum a spus cel mai mare OM pe care l-am cunoscut, OMUL caruia ii sunt recunoscator pentru ceea ce am devenit: "A te adaposti sub haina minciunii e tot una cu a te adaposti in zaduful verii sub umbra unei pasari zburatoare".
E usor sa fii observator, a fost usor sa vad minciuna din jurul meu. Cel mai greu a fost sa vad minciuna in care imi traiesc eu viata. De atunci nu am mai cautat raspunsuri, am cautat doar sa fiu sincer cu mine, am cautat sa ma cunosc cu adevarat, am cautat sa ascult acea voce din interior - vocea care imi vorbeste fara sunet, am cautat sa-mi las gandurile sa se transforme in vorbe, iar vorbele in fapte. Nu ma mai mint. Inca mai caut adevarul - il caut in mine.
Nu este niciodata prea devreme pentru a incepe sa fii cine esti cu adevarat.
