Duhovnicului meu drag plecat dintre noi, Nichifor Pr. - Dna. Macrina

Sub stejarul mult iubit

Îţi dormi somnul tău de veci,

Legănat de ciripit

Şi cântat de păsări zeci.

Pâlpâie lumini aprinse

Pe mormântul tău cu flori,

Bate vântul, nu le stinge

Chiar lăsate până-n zori.

Din respect şi din iubire

Credincioşii le aprind,

E un fel de dăruire

Că-ntr-un  suflet te cuprind.

C-ai iubit la rândul tău

Pe tot omul necăjit

Ascultând necazul său

Şi bătrân şi obosit.

Ne încurajai părinte

Şi oftai cu întristare,

Te rugai aşa fierbinte

Plângând pentru fiecare.

De erai chemat în noapte

Alergai neobosit

Ca bolnavul cel pe moarte

Să se ducă împărtăşit.

Pentru cât te-ai străduit,

Odihneşte-te în Domnul,

De stejar acum umbrit

Liniştit să-ţi fie somnul.